nu-mi spune că “doar” a trecut…
nu-mi spune că ar trebui să zic Pfiuu şi s-a dus…
NU!
au fost 4 ani în care-am mers acolo şi am învăţat,
am râs am ascultat poate uneori cu ochii aţintiţi cuvinte noi şi neînţelese…
am stat în pauză pe-acelaşi scaun în acelaşi loc …
a fost greu şi-a fost uşor
a fost ploaie şi senin
au fost zile cu cafea şi ceai
zile cu scaune reci şi zile cu scaune tapiţate…
au fost amfiteatre aproape pline
şi săli cu 3 studenţi
au fost ….
încă port cu mine proaspete amintiri…
dar iată că nu au fost “doar”
ci sunt şi vor rămâne o parte din mine
din noi din voi şi din cei care vor alege să termine o facultate.
Au fost senzaţii noi, pline de fum în goana după covrigei cu vanilie,
au fost tramvaie pierdute în alergări matinale
au fost plimbări cu troleul pline de “îmbrăţişări” nedorite
au fost zile de cautări prin cărţi şi-n biblioteci, zile de răsfoit dicţionare (unele ce se deschid invers).
au fost târguri educaţionale, volunariate,
decontări de abonamente, examene şi parţiale…
control – continuu…
au fost consilii şi şedinţe
au fost prezentări şi întâlniri…
mi-ar fi plăcut să fie mai multă înţelegere între voi
dar n-am rămas “doar” ci sunt eu şi tot ce-a fost şi ce o să mai fie
Acum zic super …zic “înainte” …zic “am tot timpul înainte”
(şi baftă vouă ce sunteţi în drumul descoperirii a ceva ce nu e “doar” o facultate …)
spre ceea ce-a fost pentru mine o etapă nouă…
